spițer
/spi'ʦer/Etimologie
Din neogreacă spets (i)éris.
Definiții
- (pop.) farmacist.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spițer | spițeri |
| genitiv-dativ | spițerului | spițerilor |
| vocativ | spițerule | spițerilor |
| articulat | spițerul | spițerii |
Din neogreacă spets (i)éris.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spițer | spițeri |
| genitiv-dativ | spițerului | spițerilor |
| vocativ | spițerule | spițerilor |
| articulat | spițerul | spițerii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică