substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din germană Spion, italiană spione. Confer franceză espion.
Definiții
- persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă.
- persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații).
- lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | spion | spioni |
| genitiv-dativ | spionului | spionilor |
| vocativ | spionule | spionilor |
| articulat | spionul | spionii |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din germană spionieren, italiană spionare Confer franceză espionner.
Definiții
- (v.intranz.) a culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat.
- (v.tranz. refl. recipr.) a (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate.
- (v.tranz. refl. recipr.) a (se) privi, a (se) urmări pe furiș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | spiona | spionau |