spânz
/spɨnz/Etimologie
Din latină spongia, de unde spaniolă espundia („rană la cai”) (REW 8173), confer și germană Schwamm („burete” și „tumoare”), logudoreză ispundzola („boală a cailor”). Numele plantei se explică prin folosirea ei ca remediu al bolii. Pentru rezultatul ong > âng, confer lângă, adânc; iar pentru modificarea finalei, confer rezultatul spaniol espundia (Corominas, II, 400-1), și latină axungia > română osânză. Albaneză spëndër considerat câteodată ca etimon al cuvântului român (Rosetti, II, 122), pare să provină dintr-un plural neutru *spânzuri.
Definiții
- (bot.) (Helleborus) plantă erbacee toxică cu tulpina erectă, bifurcată, cu frunze lungi, pețiolate, și cu flori verzi-purpurii, al cărei rizom este folosit în scopuri medicinale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spânz | spânzi |
| genitiv-dativ | spânzului | spânzilor |
| articulat | spânzul | spânzii |
Sinonime: Helleborus: (bot.) (rar) elebor, Helleborus purpurescens: (bot.) (reg.) bojoței (pl.), boșuță, cucurig, poranici, barba-lupului, coada-popii, coaiele-popii (pl.), iarba-nebunilor, iarbă-stearpă, ochiul-boului, ouăle-popii (pl.), păduchii-popii (pl.), Helleborus niger: (bot.) (reg.) boz, bozățel, bujorei (pl.), cutcurig, ruscuță, strigoaie, iarba-nebunilor, iarbă-strănutătoare, iarbă-șerpească, trandafir-de-iarnă