Etimologia cuvântului „spânz”

Din latină spongia, de unde spaniolă espundia („rană la cai”) (REW 8173), confer și germană Schwamm („burete” și „tumoare”), logudoreză ispundzola („boală a cailor”). Numele plantei se explică prin folosirea ei ca remediu al bolii. Pentru rezultatul ong > âng, confer lângă, adânc; iar pentru modificarea finalei, confer rezultatul spaniol espundia (Corominas, II, 400-1), și latină axungia > română osânză. Albaneză spëndër considerat câteodată ca etimon al cuvântului român (Rosetti, II, 122), pare să provină dintr-un plural neutru *spânzuri.