sorti
/sor'ti/Etimologie
Din soartă.
Definiții
- (v.tranz.) (în superstiții) a hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | sortea | sorteau |
Din soartă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | sortea | sorteau |
Din a sorti.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică