substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | socotit | socotite |
| genitiv-dativ | socotitului | socotitelor |
| vocativ | socotitule | socotitelor |
| articulat | socotitul | socotitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre oameni) chibzuit, cumpătat, măsurat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din ucraineană сокотyтy (sokotyty).
Definiții
- (v.tranz.) a face socoteală; a calcula.
- (v.tranz.) a număra.
- (v.refl. recipr.) a ajunge la o înțelegere cu cineva asupra unei datorii, obligații etc.
- (v.refl. recipr.) (fig.) a lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se răfui.
- (v.tranz.) a avea ceva de gând; a plănui, a intenționa.
- (v.tranz. și refl.) a analiza ceva cumpănind toate eventualitățile; a (se) gândi.
- (v.tranz. și refl.) a-și închipui.
- (v.tranz.) a fi de părere, a găsi de cuviință.
- (v.tranz.) a lua în seamă; a aprecia, a prețui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.
- (v.tranz.) (rar) a pune ceva în socoteala cuiva; a atribui, a imputa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | socotea | socoteau |