sobor
/so'bor/Etimologie
Din slavă (veche) sŭborŭ.
Definiții
- (înv.) adunare, întrunire, consfătuire; sfat.
- (bis.) sinod.
- slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sobor | soboare |
| genitiv-dativ | soborului | soboarelor |
| vocativ | soborule | soboarelor |
| articulat | soborul | soboarele |