soartă
/'so̯ar.tə/Etimologie
Din latină sors, sortis.
Definiții
- (în concepțiile mistice) forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil, fatal, toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită.
- totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viața (sau o parte a vieții) unei ființe (umane); condiție de viață.
- evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | soartă | sorți |
| genitiv-dativ | sorții | sorților |
| vocativ | soartă | sorților |
| articulat | soarta | sorțile |