← înapoi la căutare

sminti

/smin'ti/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă (veche) sŭmensti, sŭmenton.

Definiții

  1. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni.
  2. (v.tranz.) (pop.) a induce în eroare; a păcăli, a înșela.
  3. (v.tranz.) a împiedica pe cineva să facă ceva.
  4. (v.intranz.) (reg.) a greși.
  5. (v.tranz.) (pop.) a mișca din loc, a clinti, a deplasa.
  6. (v.tranz.) a strica; a vătăma.
  7. (v.tranz.) (fig.) a răstălmăci spusele, cuvintele cuiva.

Declinare

CazSingularPlural
verbsminteasminteau

smintit

/smin'tit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a sminti.

Definiții

  1. (adesea substantivat) care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun.
  2. (despre manifestări ale oamenilor ) care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică