simfonie
/sim.foˈni.e/Etimologie
Din latină symphonia, franceză symphonie.
Definiții
- (în trecut) ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți.
- (fig.) ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; (spec.) îmbinare armonioasă de culori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | simfonie | simfonii |
| genitiv-dativ | simfoniei | simfoniilor |
| vocativ | simfonie | simfoniilor |
| articulat | simfonia | simfoniile |