Definiția cuvântului „simfonie”

simfonie — substantiv

1. (în trecut) ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziție muzicală instrumentală (cu soliști, cor); (sens curent) compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părți.
2. (fig.) ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; (spec.) îmbinare armonioasă de culori.