sfârșituri
/sfɨrˈʃi.turʲ/Etimologie
Din sfârșit.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru sfârșit.
sfârșit
/sfɨrˈʃit/Etimologie
Din verbul a sfârși.
Definiții
- faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine.
- moarte.
- (înv.) scop, țintă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sfârșit | sfârșituri |
| genitiv-dativ | sfârșitului | sfârșiturilor |
| vocativ | sfârșitule | sfârșiturilor |
| articulat | sfârșitul | sfârșiturile |
Proverbe & zicători
- „Faptelor rele încăpătură, spre răi sfârșituri”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică