semincer
/se.min'ʧer/Etimologie
Din sămânță + sufixul -ar.
Definiții
- arbore dintr-o pădure lăsat la tăierea pădurii pentru sămânță în vederea regenerării naturale a suprafeței din jur; plante lăsate neculese o dată cu restul recoltei pentru a servi ca plante de sămânță.
- lot dintr-o cultură agricolă destinat producerii semințelor pentru asigurarea materialului necesar însămânțărilor.
- știulete de porumb nedezghiocat păstrat pentru sămânță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | semincer | seminceri |
| genitiv-dativ | semincerului | semincerilor |
| vocativ | semincerule | semincerilor |
| articulat | semincerul | semincerii |