secătui
/se.kə.tuˈji/Etimologie
Din secat + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza.
- (v.tranz.) a face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci.
- (v.intranz.) (despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) a fi pe terminate sau a se termina.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru secătui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | secătuea | secătueau |