scule
/ˈsku.le/Etimologie
Din sculă.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru sculă.
sculă
/ˈsku.lə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument.
- parte activă a unei scule, care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat.
- (fig.) persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument.
- (înv.; la pl.) obiecte de preț; giuvaere, bijuterii.
Exemple
- Pânza de oțel constituie scula ferăstrăului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sculă | scule |
| genitiv-dativ | sculei | sculelor |
| vocativ | sculă | sculelor |
| articulat | scula | sculele |
Proverbe & zicători
- „O calfă i-ea hicî odată mi-și găsește scule bune.”
- „O calfă rea niciodată nu-și găsește scule”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică