scrânti
/skrɨnˈti/Etimologie
Din slavă (veche) krentati („a suci, a întoarce”).
Definiții
- (v.tranz.) a deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa.
- (v.refl.) (despre membre, articulații etc.) a se deplasa de la locul normal.
- (v.refl.) (fig.) a-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scrânti.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scrântea | scrânteau |