Definiția cuvântului „scrântea”

scrântea — verb

(v.tranz.) a deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa.
(v.refl.) (despre membre, articulații etc.) a se deplasa de la locul normal.
(v.refl.) (fig.) a-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni.
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scrânti.