scrâșnit
/skrɨʃ'nit/Etimologie
Din a scrâșni.
Definiții
- scrâșnire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scrâșnit | scrâșnituri |
| genitiv-dativ | scrâșnitului | scrâșniturilor |
| vocativ | scrâșnitule | scrâșniturilor |
| articulat | scrâșnitul | scrâșniturile |
Din a scrâșni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scrâșnit | scrâșnituri |
| genitiv-dativ | scrâșnitului | scrâșniturilor |
| vocativ | scrâșnitule | scrâșniturilor |
| articulat | scrâșnitul | scrâșniturile |
Din a scrâșni.
Din bulgară скърша (skărša), sârbocroată scršiti.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scrâșnea | scrâșneau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică