care își găsește expresia într-o scrâșnire, asemănător unei scrâșniri.
scrâșnit — verb
(v.intranz.) a strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.).
(v.intranz.) (fig.) a rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie.
(v.intranz.) (p.gener.) a produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi.