scatoalcă
/ska'to̯al.kə/Etimologie
Din rusă шкатулка (șkatulka).
Definiții
- (fam.) lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii; (p.gener.) bătaie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scatoalcă | scatoalce |
| genitiv-dativ | scatoalcei | scatoalcelor |
| vocativ | scatoalcă | scatoalcelor |
| articulat | scatoalca | scatoalcele |