scăunel
/skə.uˈnel/Etimologie
Din scaun + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui scaun; scăunaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scăunel | scăunele |
| genitiv-dativ | scăunelului | scăunelelor |
| vocativ | scăunelule | scăunelelor |
| articulat | scăunelul | scăunelele |