scăpărătoare
/skə.pə.rə'to̯a.re/Etimologie
Din scăpărător.
Definiții
- obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei.
- (reg.) chibrit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scăpărătoare | scăpărătoare |
| genitiv-dativ | scăpărătoarei | scăpărătoarelor |
| vocativ | scăpărătoareo | scăpărătoarelor |
| articulat | scăpărătoarea | scăpărătoarele |