scârțâit
/skɨr.ʦɨˈit/Etimologie
Din a scârțâi.
Definiții
- faptul de a scârțâi, zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțâială, scârțâitură.
- sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scârțâit | scârțâite |
| genitiv-dativ | scârțâitului | scârțâitelor |
| vocativ | scârțâitule | scârțâitelor |
| articulat | scârțâitul | scârțâitele |