Definiția cuvântului „scârțâit”

scârțâit — verb

(v.intranz.) a produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutății etc.) un zgomot ascuțit, strident, neplăcut.
(v.intranz.) (despre vehicule încărcate cu poveri) a merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident).
(v.intranz.) (despre încălțăminte) a produce (în timpul mersului) un zgomot ascuțit, caracteristic.
(v.intranz.) (p.anal.) a cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde.
(v.intranz.) a scrie greu, mișcând anevoie (și apăsat) tocul pe hârtie.
(v.intranz.) (despre insecte) a scoate sunete ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare.
(v.intranz.) (fig.) (fam.; despre acțiuni, activități, întreprinderi) a progresa greu, anevoie; a nu funcționa cum trebuie.
(v.intranz.) (despre oameni) a nu se simți bine, a o duce rău cu sănătatea.

faptul de a scârțâi, zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțâială, scârțâitură.
sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde.