scânteiuță
/skɨn.te'ju.ʦə/Etimologie
Din scânteie + sufixul -uță.
Definiții
- scânteioară.
- (bot.) (Anagallis arvensis; Symphyotrichum novi-belgii) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară, ochișor.
- (bot.) (Gagea arvensis sau villosa) plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene.
- (bot.; la pl.) brumărea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scânteiuță | scânteiuțe |
| genitiv-dativ | scânteiuței | scânteiuțelor |
| vocativ | scânteiuță | scânteiuțelor |
| articulat | scânteiuța | scânteiuțele |
Sinonime: 1: scânteioară, 2: (bot.) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluță, vinețele (pl.), salbă-moale, 3: (bot.) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii, 4: (bot.) brumărea