Definiția cuvântului „scânteiuță”

scânteiuță — substantiv

1. scânteioară.
2. (bot.) (Anagallis arvensis; Symphyotrichum novi-belgii) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară, ochișor.
3. (bot.) (Gagea arvensis sau villosa) plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene.
4. (bot.; la pl.) brumărea.