salcâm
/sal'kɨm/Etimologie
Din turcă salkım.
Definiții
- (bot.) (Robinia pseudoacacia) arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | salcâm | salcâmi |
| genitiv-dativ | salcâmului | salcâmilor |
| vocativ | salcâmule | salcâmilor |
| articulat | salcâmul | salcâmii |
Sinonime: (bot.) (reg.) acățar, liliac, păsuiele (pl.), rug, vacație, lemn-alb, (Transilv.) acaț, (Ban.) băgrin, (Olt. și Munt.) dafin, (prin Transilv. și Ban.) pănar