săgeta

Etimologie

Din latină sagittare.

Definiții

1. (v.tranz.) a lovi, a răni, a ucide cu săgeata.
2. (v.intranz.) a arunca săgeți cu arcul.
3. (v.tranz.) (fig.) a produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită.
4. (v.tranz.) a provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă.
5. (v.tranz.) a se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea.
6. (v.tranz.) a face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva.
7. (v.intranz.) (fig.) a se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni.
8. (v.intranz.) a fulgera; a trăsni.
9. (v.tranz.) (fig.) (despre un izvor de lumină) a împrăștia raze.
10. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru săgeta.

Declinare

Etimologie

Din verbul a săgeta.

Definiții

1. săgetare.

Declinare

Definiții

1. atins, lovit, străpuns de săgeată.
2. rănit cu lovituri de săgeată.
3. ucis cu lovituri de săgeată.
4. în formă de săgeată.
5. ca o săgeată.
6. (în credințe și în superstiții populare; fig.) bolnav de săgetătură.
7. (fig.) care simte o durere fizică neașteptată, bruscă (și violentă).
8. (fig.) copleșit brusc de un sentiment, de o stare afectivă.
9. (despre zbor, mers etc. fig.) cu mișcări sau deplasări extrem de rapide (și în linie dreaptă).

Sinonime: 9: săgetător

Etimologie

Din săgeta.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru săgeta.