rățoi
/rə'ʦoj/Etimologie
Din rață + sufixul -oi.
Definiții
- (ornit.) bărbătușul raței.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rățoi | rățoi |
| genitiv-dativ | rățoiului | rățoilor |
| vocativ | rățoiule | rățoilor |
| articulat | rățoiul | rățoii |
Din rață + sufixul -oi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rățoi | rățoi |
| genitiv-dativ | rățoiului | rățoilor |
| vocativ | rățoiule | rățoilor |
| articulat | rățoiul | rățoii |
Din substantivul rățoi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rățoea | rățoeau |
Sinonime: răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera, strofoli
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică