rătăcitor
/rə.tə.ʧi'tor/Etimologie
Din a rătăci + sufixul -tor.
Definiții
- care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă.
Proverbe & zicători
- „Jidovul rătăcitor”Timp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică