rătăcire
/rə.tə'ʧi.re/Etimologie
Din rătăci.
Definiții
- acțiunea de a rătăci și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rătăcire | rătăciri |
| genitiv-dativ | rătăcirii | rătăcirilor |
| articulat | rătăcirea | rătăcirile |
Proverbe & zicători
- „Rătăcirea din urmă, (e) mai rea decât”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică