răchițică
/rə.ki'ʦi.kə/Etimologie
Din răchită + sufixul -ică.
Definiții
- diminutiv al lui răchită.
- (bot.) (la pl.) (Oxycoccus quadripetalus) mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile.
- (bot.) (Elaeagnus angustifolia) arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răchițică | răchițele |
| genitiv-dativ | răchițelei | răchițelelor |
| vocativ | răchițică | răchițelelor |
| articulat | răchițica | răchițelele |
Sinonime: 2: (bot.) merișor, 3: (bot.) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță-mirositoare