rușinare
/ru.ʃi'na.re/Etimologie
Din rușina.
Definiții
- acțiunea de a rușina și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rușinare | rușinări |
| genitiv-dativ | rușinării | rușinărilor |
| articulat | rușinarea | rușinările |
Proverbe & zicători
- „Celui fără rușinare”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică