rupturire
/rup.tu'ri.re/Etimologie
Din rupturi.
Definiții
- acțiunea de a rupturi și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rupturire | rupturiri |
| genitiv-dativ | rupturirii | rupturirilor |
| articulat | rupturirea | rupturirile |
Din rupturi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rupturire | rupturiri |
| genitiv-dativ | rupturirii | rupturirilor |
| articulat | rupturirea | rupturirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică