runc
/runk/Etimologie
Din latină runcus.
Definiții
- loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pășune; teren defrișat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | runc | runcuri |
| genitiv-dativ | runcului | runcurilor |
| articulat | runcul | runcurile |