ruja
/ru'ʒa/Etimologie
Din ruj.
Definiții
- (v.refl.) a-și da cu ruj pe buze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ruja | rujau |
Din ruj.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ruja | rujau |
Din bulgară ружа (ruža), руж (ruž) < inevitabil din latină rosa. Confer și sârbocroată ruža.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rujă | ruji |
| genitiv-dativ | rujii | rujilor |
| vocativ | rujă | rujilor |
| articulat | ruja | rujile |
Sinonime: 1: (bot.) măceș, 2: (bot.) trandafir, roză, 4: roșeață, rumeneală, 5: (bot.) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică