rujă

Etimologie

Din bulgară ружа (ruža), руж (ruž) < inevitabil din latină rosa. Confer și sârbocroată ruža.

Definiții

1. (bot.; reg.) măceș.
2. (bot.; reg.) trandafir.
3. (fig.; pop.) nume dat unei persoane frumoase.
4. (fig.; reg.) roșeață, rumeneală în obraz.
5. (bot.) (Sedum rosea sau Rhodiola rosea) plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină.
6. (fam.) bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte.

Declinare

Sinonime: 1: (bot.) măceș, 2: (bot.) trandafir, roză, 4: roșeață, rumeneală, 5: (bot.) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă

Etimologie

Din ruj.

Definiții

1. (v.refl.) a-și da cu ruj pe buze.

Declinare