← înapoi la căutare

ruja

/ru'ʒa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din ruj.

Definiții

  1. (v.refl.) a-și da cu ruj pe buze.

Declinare

CazSingularPlural
verbrujarujau

rujă

/'ru.ʒə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din bulgară ружа (ruža), руж (ruž) < inevitabil din latină rosa. Confer și sârbocroată ruža.

Definiții

  1. (bot.; reg.) măceș.
  2. (bot.; reg.) trandafir.
  3. (fig.; pop.) nume dat unei persoane frumoase.
  4. (fig.; reg.) roșeață, rumeneală în obraz.
  5. (bot.) (Sedum rosea sau Rhodiola rosea) plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină.
  6. (fam.) bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrujăruji
genitiv-dativrujiirujilor
vocativrujărujilor
articulatrujarujile

Sinonime: 1: (bot.) măceș, 2: (bot.) trandafir, roză, 4: roșeață, rumeneală, 5: (bot.) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică