ruga
/ruˈga/Etimologie
Din latină rogare.
Definiții
- (v.tranz.) a cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o 3favoare etc.
- a pofti, a invita.
- (v.refl.) (în practicile religioase) a face o rugăciune, a invoca divinitatea.
- (v.refl.) a cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ruga.
Exemple
- L-a rugat să-i facă un serviciu.
- Îl roagă să intre.
- Toată ziua se roagă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ruga | rugau |
Sinonime: 1: (înv.) cerca, 2: invita, pofti, solicita, 3: (bis.) se închina, (reg.) (se) sineca