rotocol
/ro.to'kol/Etimologie
Din roată + ocol.
Definiții
- (pop.) imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel.
- mișcare circulară; rotire, învârtire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rotocol | rotocoale |
| genitiv-dativ | rotocolului | rotocoalelor |
| vocativ | rotocolule | rotocoalelor |
| articulat | rotocolul | rotocoalele |