rond
/rond/Etimologie
Din franceză rond, germană Ronde.
Definiții
- strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur.
- piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument.
- inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; (p.ext.) oamenii care fac această inspecție.
- serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană.
- (cor.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rond | ronduri |
| genitiv-dativ | rondului | rondurilor |
| vocativ | rondule | rondurilor |
| articulat | rondul | rondurile |