rond (toate sensurile)

Definiția cuvântului „rond”

rondsubstantiv

  1. strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur.
  2. piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument.
  3. inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; (p.ext.) oamenii care fac această inspecție.
  4. serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană.
  5. (cor.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer.

rondverb

  1. (v.intranz.) (mar.) a executa un rondou.