← înapoi la căutare

roabă

/'ro̯a.bə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță.
  2. cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba.
  3. (în evul mediu, în Țările Române) persoană aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
  4. persoană care muncește din greu.
  5. persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captivă.
  6. (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
  7. (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștină.
  8. persoană aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
  9. (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativroabăroabe
genitiv-dativroabeiroabelor
vocativroabăroabelor
articulatroabaroabele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică