roabă
/'ro̯a.bə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță.
- cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba.
- (în evul mediu, în Țările Române) persoană aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
- persoană care muncește din greu.
- persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captivă.
- (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
- (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștină.
- persoană aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
- (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | roabă | roabe |
| genitiv-dativ | roabei | roabelor |
| vocativ | roabă | roabelor |
| articulat | roaba | roabele |