risipitor
/ri.si.pi'tor/Etimologie
Din a risipi + sufixul -tor.
Definiții
- care își risipește averea, bunurile; cheltuitor.
- (înv.) care produce ruină; nimicitor, distrugător.
Din a risipi + sufixul -tor.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică