refuz
/re'fuz/Etimologie
Din franceză refus.
Definiții
- faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
- material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită).
- deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.
- defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | refuz | refuzuri |
| genitiv-dativ | refuzului | refuzurilor |
| vocativ | refuzule | refuzurilor |
| articulat | refuzul | refuzurile |