substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză refus.
Definiții
- faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
- material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită).
- deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.
- defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | refuz | refuzuri |
| genitiv-dativ | refuzului | refuzurilor |
| vocativ | refuzule | refuzurilor |
| articulat | refuzul | refuzurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză refuser.
Definiții
- (v.tranz.) a respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă.
- (v.tranz.) a nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva.
- (v.tranz.) (construit cu dativul) a se priva de ceva, a renunța la ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | refuza | refuzau |