← refuz (toate sensurile)

Definiția cuvântului „refuz”

refuz — substantiv

  1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere.
  2. material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită).
  3. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic.
  4. defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit.

refuz — verb

  1. (v.tranz.) a respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă.
  2. (v.tranz.) a nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva.
  3. (v.tranz.) (construit cu dativul) a se priva de ceva, a renunța la ceva.