substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină recursus. Confer germană Rekurs, franceză recours.
Definiții
- (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
- rarreferire, recurgere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | recurs | recursuri |
| genitiv-dativ | recursului | recursurilor |
| articulat | recursul | recursurile |
Sinonime: 1: apel, 2: recurgere
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru recurge.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din re- + verbul a curge (după franceză recourir).
Definiții
- (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) a apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru recurge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru recurge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | recurgea | recurgeau |