substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză réconfort.
Definiții
- rarreconfortare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | reconfort | reconforturi |
| genitiv-dativ | reconfortului | reconforturilor |
| vocativ | reconfortule | reconforturilor |
| articulat | reconfortul | reconforturile |
reconforta
/re.kon.forˈta/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză réconforter.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema.
- (v.tranz.) (fig.) a reda cuiva energia, încrederea, curajul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | reconforta | reconfortau |