rebuta
/re.bu'ta/Etimologie
Din franceză rebuter.
Definiții
- (v.tranz.) a da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rebuta | rebutau |
Sinonime: respinge
Din franceză rebuter.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rebuta | rebutau |
Sinonime: respinge
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică