respinge

Etimologie

Din italiană respingere.

Definiții

1. (v.tranz.) a refuza, a nu admite, a nu accepta.
2. a îndepărta de la sine, a da la o parte.
3. a arunca înapoi.
4. a ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă.
5. (fig.) a înăbuși un sentiment, o pornire.
6. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru respinge.
7. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru respinge.

Exemple

• L-a respins la examen.
• Îl respinge pe inamic din țară.

Declinare

Sinonime: 1: refuza, recuza, repudia, dezaproba, 2: lăsa, (fig.) trânti, 3: alunga, goni, izgoni, (fig. înv.) împinge

Antonime: accepta, admite, adopta, aproba, atrage, consimți, primi, susține