substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză rapport.
Definiții
- legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație.
- (mai ales la pl.) contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație.
- (mat.) câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități.
- relație (numerică) între două valori.
- comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări.
- scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | raport | raporturi |
| genitiv-dativ | raportului | raporturilor |
| vocativ | raportule | raporturilor |
| articulat | raportul | raporturile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză rapporter.
Definiții
- (v.tranz.) a stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu...
- (v.refl.) a se referi, a face aluzie la ceva.
- (v.tranz.) a găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.
- (v.tranz.) a reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren.
- (v.tranz.) a prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva.
- (v.tranz.) a relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî.
- (v.tranz.) a produce venituri, a aduce beneficii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | raporta | raportau |